șerbănisme electrice
Adevărul e că la Electric Castle m-am simțit chiar ca la douăzeci de ani (pe care îi și am). Iar acestea sunt șerbănisme cu numărul 20 cu povești electrice de la castelul din Bonțida :)
despre festival
Electric Castle reprezintă un eveniment muzical de excepție din România, desfășurat anual la Castelul Bánffy, amplasat în comuna Bonțida, din județul Cluj. Cu o paletă bogată de genuri muzicale, inclusiv rock, reggae, hip hop, trap, muzică electronică și indie, festivalul încântă publicul cu o varietate impresionantă de experiențe artistice. Cu curaj și inovație, festivalul îmbină armonios tehnologia, arta alternativă, arta stradală și cultura, dând naștere unei adevărate atmosfere magice.
Cu o istorie zbuciumată, Castelul Bánffy a suferit în timpul celui de-al doilea război mondial, când trupele germane l-au desecrat, iar, ulterior, perioada comunistă l-a neglijat. Totuși, în prezent, eforturile depuse de Transylvania Trust au dus la restaurarea lui, transformându-l într-un important centru cultural. În sprijinul restaurării castelului, festivalul strânge donații și inițiază campanii sociale. De asemenea, Electric Castle sponsorizează diverse acțiuni menite să aducă beneficii comunității din Bonțida, precum restaurarea terenului de sport din sat și furnizarea de mobilier pentru sălile de clasă ale școlii locale.
Eu am ajuns la Electric Castle anul trecut la invitația echipei, unde am vorbit într-un panel moderat de minunata Oana Dimofte din cadrul EC Talks by E.ON despre relația tinerilor cu sustenabilitatea. Colega de panel a fost incredibila Silvia Guță de la In a Relationship și îmi aduc aminte că ne-am simțit chiar bine în cadrul evenimentului. Nu îmi aduc aminte ce am spus exact, pentru că am o memorie de pește și pentru că nu suport să mă uit la înregistrări cu mine, dar dacă vreți să vedeți talk-ul, îl las chiar aici.
Anul acesta, am revenit în calitate de participant și m-am distrat cât de tare am putut. Am vrut să am o experiență completă, așadar, alături de Ioana, am optat să rămânem în zona de camping. Eu nu am mai fost niciodată cu cortul și pot spune că nu a fost atât de rău, pe cât mă așteptam să fie. Adică, da, mă doare spatele îngrozitor de tare, dar în rest, a fost chiar bine.
Ei bine, și anul acesta m-a surprins Electric Castle într-un mod plăcut. Îmi place energia de festival, mă animă această fugă de la o scenă la alta ca să prinzi toți artiștii pe care îți dorești să-i vezi. Mi se pare incredibil și doar să te plimbi prin tot acest festival și să te lași ghidat de sunetul muzicii și să te oprești unde îți place. Despre festival știu următoarele date: acoperă o suprafață de aproape 30.000 de metri pătrați, anul trecut au avut 270.000 de oameni adunați la concertul Twenty One Pilots, are un camping de 15.000 de locuri, 11 (unsprezece!) scene de muzică și e un festival, care pe timpul celor cinci zile în care se desfășoară, nu se oprește. Există cel puțin o scenă la care vei găsi un artist la orice oră - Electric Castle fiind un festival 24-hour-round.
Este impresionant. Mai ales că are loc într-un sat din județul Cluj de care nu auzise prea multă lume înainte, festivalul se depășește an de an și, pentru mine, este cu siguranță cel mai bun festival de muzică din România la ora actuală. Iar ceea ce mă mai impresionează este afișul Electric Castle din fiecare an. E copleșitor: sunt atât de mulți artiști, îi cunoști pe câțiva, ai auzit de alții, dar de majoritatea nu ai habar. Dar sunt atât de mulți încât am impresia că dacă cineva ar face un afiș cu artiștii care nu vin la Electric Castle, tot cam așa ar arăta.
Bun, acum că am făcut publicitate pentru festival, deși nu m-a plătit nimeni să fac asta, ci chiar am făcut-o din drag pentru acest eveniment, vă anunț și că au pus în vânzare biletele pentru anul viitor la un super-preț. Iar anul viitor e ediția aniversară de 10 ani, așadar sunt ferm convins că vor fi la înălțime. Biletele chiar aici :)
experiența șerbănisme x Electric Castle
Văd acest festival ca o oportunitate de învățare. Așa am văzut-o inconștient și anul trecut, iar anul acesta, am făcut-o conștient. Mi-am pus în listă artiști din afara spectrului muzical pe care îl ascult zi de zi și m-au impresionat. Am povestit despre activările de brand cu toată lumea care a avut o părere despre asta. În mod evident, trebuie să oferim Cezarului ce e al Cezarului și să spunem că Lidl este unul dintre cele mai creative brand-uri. În fiecare an, în cadrul Electric Castle, deschid un magazin în festival, în care găsești tot ce ai nevoie la prețul pe care îl știi, nu cu suprataxă. Mi-nu-nat.
Dar așa cum spuneam, pentru mine, festivalul e un moment de învățare și descoperire. Găsesc artiști noi pe care îi ascult după constant, cer recomandări de la oameni de încredere și chiar le ascult. Tot din același motiv, particip și la EC Talks by E.ON, care și anul acesta, au fost la înălțime. Aceste paneluri au loc pe timpul zilei pe scena Backyard în fiecare an, acolo unde seara, locul se transformă într-o adevărată scenă de world music. Mi-au plăcut următoarele talk-uri, într-o ordine aleatorie:
Cristi Delcea (Recorder) x Oana Dimofte. Pentru că jurnalismul de investigație este mai important ca niciodată.
Echipa România, te iubesc! x Vlad Tăușance. Pentru că este important să și susținem jurnalismul de investigație, dar și pentru că Paula Herlo mi se pare superbă.
Ruth Borgfjord & Adina Lupu (Queer Sisterhood) x Oana Dimofte. Pentru că e important să povestim despre drepturile comunității LGBTQIA+ în România.
Maia Morgenstern x Mihai Lukacs. Pentru că femeia este un spectacol și o admir nespus.
Alex Tocilescu (scriitor) x Vlad Tăușance. Pentru că este foarte cool acest om și recomand să îl urmăriți pe Facebook.
Dumitru Gorzo (pictor) x Vlad Tăușance. Pentru că are un discurs frumos și coerent despre artă și importanța ei în societate.
Irvine Welsh x Vlad Tăușance. Pentru că omul este un geniu și pentru că Trainspotting este unul din cele mai bune filme din lume.
Evident, am ascultat și muzică super bună. Las câteva cuvinte despre fiecare dintre artiștii pe care i-am ascultat în lista pe care urmează să o citești. Ar fi mult mai multe de spus despre fiecare dintre ei, dar dacă ceva îți stârnește interesul, te rog să îmi scrii. Pot să îți spun mai multe despre respectivul artist, ba chiar îți pot trimite video-uri pentru că am sute. A fost o ediție cu foarte multe descoperiri și confirmări, așadar iată o listă în ordinea în care le-am și văzut:
HVNDS - o combinație de trap cu hardcore, o nebunie care, în mod evident, mi-a plăcut. O trupă din România care promite foarte multe plus un solist mega-carismatic;
Cristina Lupu - o artistă care a studiat jazz-ul și care se încadrează curajos în noua scenă indie românească. O descoperire mișto și fresh, iar celor care le place Valeria Stoica, sigur le va plăcea și Cristina;
Jack Botts - un australian reprezentând chintesența Australiei. Mi-a plăcut, ușor country, ușor blues, un soi de Keith Urban mai mic și mai frumos că Keith Urban mi se pare urât cu crăci (proaste gusturi mai are și Nicole Kidman, zău!);
The Hu - acești Iron Maiden ai Mongoliei: foarte, foarte buni. M-am convins, în schimb, că eu nu pot asculta metal și heavy metal pentru că, realmente, mă sperie. Dar concertul a fost desăvârșit;
George Ezra - îl ascult de mult timp, iar experiența unui concert LIVE m-a lăsat fără cuvinte. A fost minunat, iar George Ezra reprezintă pentru mine confirmarea unein realități în care un tip simplu, talentat și cu bun simț reușește să devină mare într-o astfel de industrie. Am cântat toate versurile foarte tare;
Macklemore - nu mi-a plăcut atât de tare cât a fost lăudat, trebuie să fiu onest. Mi s-a părut un show bine construit, băiatul cântă bine, dar pentru mine, nu a fost o experiență transformatoare, așa cum am tot auzit. Drăguț că a purtat o ie românească. Putea fi una autentică, dar probabil sunt eu cârcotaș.
Los Bitchos - patru fete desprinse de pe o plajă spaniolă, un soi de indie-rock cu un cocktail Margarita în mână. Mi-au adus aminte de fetele care cântă Asereje, dar aduse în 2023 și mult, mult mai cool.
om la lună - pe ei îi ascult chiar de la începuturi. M-am întâlnit cu Doru Pușcașu, solistul trupei, în una dintre zile, și chiar îmi reamintisem că am fost acolo, la Sibiu, când om la lună nu era o trupă, ci un proiect solo. Au crescut mult, iar acum sunt mari și frumoși și au avut unul din cele mai bune show-uri din istoria lor. Și, credeți-mă, i-am văzut de aproape zece ori, așadar, evident, îi recomand;
Tash Sultana - este un monument de creativitate și asta ne-a arătat și pe scenă. Îmi place de persoana asta de nu mai pot pentru că face de la zero totul, în fața ta. E musai să îi urmăriți un moment LIVE, precum acesta. Concertul a fost superb, la fel ca Tash, de altfel.
Paulina - una dintre cele mai fresh voci ale unei noi generații de artiști români pregătiți să spargă bariere culturale și mintale. Paulina cântă proto-manele și este una dintre artistele mele preferate la momentul actual. Concertul ei a fost incredibil, oamenii au strigat bis! de zeci de ori. Și pe Paulina am văzut-o LIVE de foarte multe ori;
IOVA - tot româncă, tot tânără, tot fresh. M-a impresionat maxim cât de puternică e vocea ei, cât de bune sunt versurile și ce poate să facă LIVE. Super-concert, iar dacă mergeți la Summer Well, să știți că o veți găsi și acolo;
Queralt Lahoz - doamne, cum a fost fata asta! O combinație de flamenco cu pop și trap, ceva ce am apreciat maxim și cred că a fost top 5 concerte pe care le-am văzut vreodată. Foarte, dar foarte bună, m-a făcut să îmi dau seama că Rosalía e încă mic copil. Re-co-mand;
Nothing But Thieves - pe care i-am văzut și anul trecut la Summer Well. E una din trupele mele preferate, sunt magici, iar vocea lui Conor Mason este una peste care nu prea poți trece peste. Dacă e să fiu cârcotaș, mi s-au părut mai buni la Summer Well anul trecut, decât la Electric Castle anul acesta, dar au fost buni, buni, buni;
Romano Drom & Saïd Tichiti - nu cred că a fost un concert în tot festivalul în care oamenii să se distreze mai tare decât acesta. Departe de a se limita la o formație de folclor romani, Romano Drom face capital de noi tonuri și instrumente, combinând cultura muzicală veche de secole cu rumba catalană, arabă, balcanică și chiar ritmuri pop. Au rupt;
Noga Erez - este tot ceea ce Bruja ar fi vrut să fie, dar nu a reușit să fie. Foarte cool, un mesaj social puternic, un spirit liber, dar edgy. Un fel de Gwen Stefani din Israel. Mi-a plăcut maxim, desigur;
Cireșan - a fost unul din concertele mele preferate din festival. Cu o construcție muzicală de zile mari, combinând jazz-ul cu pop-ul și cu distracția, eu cred că Cireșan va fi unul dintre artiștii importanți ai zilei de mâine. Încă îmi cântă în cap melodiile, iar band-ul cu care a venit a fost de milioane;
Deki Alem - cu puritate și masculinitate sensibilă, acești gemeni suedezi îmbină sub-genuri precum drum&bass, dance și grunge cu rap într-un mod perfect. Am stat în primul rând și am dansat chiar bine și mult;
Morcheeba - sunt titani. Mi se pare că orice ai spune despre Morcheeba nu poate să reflecte longevitatea, performanța și prezența lor pe scenă. Au fost la înălțime, chiar bine de tot;
Valeria Stoica - a fost ultimul concert pe care l-am văzut în Electric Castle. Evident că îmi place Valeria foarte tare, dar acest concert LIVE a fost și mai și. M-am bucurat enorm pentru ea, așa cum reușește și ea să bucure sufletele celor care o ascultă.
Da, nu am fost la Pendulum, Iggy Pop, Alex Superbeats, Jamie XX, Netsky, Meute, sau Subcarpați. Am prins doar parțial Sigur Rós (care suna foarte bine). Au fost alegeri conștiente, e foarte greu să ții pasul cu ritmul în care se desfășoară festivalul și cred că am prioritizat cât de mult am putut duce. Nu regret niciun concert. Mai e timp.
A fost frumos la Electric Castle. Cu învățare, descoperire și mult entuziasm. M-am întâlnit cu foarte mulți oameni și am povestit și ne-am strâns în brațe și m-am bucurat tare. Mi se pare foarte important că suntem împreună. Așadar, avem un an să tot ascultăm muzică. La anul, știu sigur că iar o să mai găsesc artiști faini și cool prin intermediul acestui festival. Videoclipuri și poze din toate aceste zile puteți găsi într-un story highlight pe care l-am creat pe profilul meu de Instagram.
Mulțumesc că mă citești! Keep the music playing și eu promit să îți scriu și săptămâna viitoare. Pe marți! :)
Serban,ma coplesesti !