șerbănisme pauline
Este al treilea an în care fac parte din echipa de organizare a Școlii de Vară Paulina de la Sâncel. Așadar această scrisoare va fi mai scurtă, fix pentru că avem de lucru. Citești șerbănisme #21! :)
În dimineața zilei de 14 aprilie 2021 m-am trezit la 5:00. Urma să plec spre Orăștie, mi-am dorit foarte tare să mă vaccinez împotriva Covid-19 și am reușit să prind un loc liber la ora 8:00 abia acolo, în județul Hunedoara, la o distanță de 100 de kilometri de Sibiu. A fost o dimineață urâtă: ploua îngrozitor de tare, dar nu mai conta. Când am deschis telefonul, am aflat că Raluca Ana Medeșan murise în acea noapte așa că am început să plâng și să conduc și nici nu pot realiza cum am ajuns acolo, nu îmi aduc aminte nimic din ce s-a întâmplat în centrul de vaccinare și nici cum am ajuns înapoi acasă.
În urmă cu o lună, în martie 2021, îmi dădeam simulările pentru examenul de bacalaureat, iar imediat după, am aflat că Raluca, prietena noastră, și-a descoperit o tumoare malignă pe creier de dimensiunea unui mic. Cu o dimensiune de opt centimetri în lungime și doi în lățime, diagnosticul i-a fost dat cu nicio speranță de vindecare. Și, din păcate, nici nu s-a vindecat pentru că, rareori, se întâmplă miracole în lumea asta. După ce Raluca a murit, au urmat postări pe Facebook (îmi aduc aminte că era plin feed-ul meu zilele acelea), priveghiul, înmormântarea din care îmi aduc aminte cât de emoționant a vorbit părintele Necula despre Raluca, părăstase și pomeni. Foarte multă lume suferea și se crease un sentiment de comunitate foarte puternic în jurul acestui om care a reușit să ne unească atât prin prezență, cât și prin absență.
Raluca Ana Medeșan (1987-2021) a fost o prietenă extraordinară, un profesionist desăvârșit și un om de educație vizionar și capabil. Era doctorand în Științele educației la Facultatea de Psihologie și Științele Educației a Universității din București și cofondator al proiectului „Profesorul digital”. A lucrat în o grămadă de organizații, start-up-uri și business-uri și a ajutat oamenii să se reconecteze cu bucuria lor interioară. Raluca era un joy connector și așa am ajuns să ne și împrietenim pentru că râdeam împreună așa cum râd cu foarte puțini oameni.
Știam de visul ei: voia să facă o școală de vară pentru copiii din satul ei natal. Voia să îi pună față în față cu prietenii ei profesori și să le arate cum poate să arate educația non-formală și învățarea cu bucurie. Ne-am organizat, iar la finalul lui august 2021, a avut loc prima ediție a Școlii de Vară Paulina de la Sâncel, județul Alba. Prima ediție a început cu 80 de copii și s-a terminat cu 120. A doua a început cu 130 de copii și s-a finalizat cu aproape 150. Anul acesta, pornim cu 150 de copii care și-au anunțat prezența la Școala de Vară Paulina și nu știm cu câți vom finaliza.
Numele proiectului l-a dat tot Raluca, așa și-a dorit ea să fie: Paulina. Ambele sale bunici, atât pe linie maternă, cât și pe linie paternă, se numeau Paulina și mi se pare că tot ceea ce se întâmplă la Sâncel, an de an, te provoacă să te întorci la rădăcini și la origini. Te îndeamnă să nu uiți de unde ai plecat și cine ți-a fost aproape.
Am crezut, sincer, că vom merge la Școala de Vară Paulina ca să îi învățăm pe copii să fie buni și membri activi în comunitatea lor. Ne-am înșelat. Copiii au fost cei care ne-au învățat pe noi atât de multe: despre magia unui sat liniștit vara, despre bucurie și bunătate, simplitate și frumos. Iar Sâncelul, pe lângă faptul că devine, ușor-ușor, o ambasadă a învățării cu bucurie, este un centru magnetic care ne atrage an de an în brațele sale.
Și toată comunitatea e implicată în Sâncel. Noi, cei care venim din exterior, stăm la oamenii din sat care își deschid porțile an de an pentru noi. Bunicile gătesc cele mai minunate gogoși din lume. Nu există seară în care să nu primim o invitație la cineva acasă la cină, iar noi ne simțim îmbrățișați de o comunitate care ne iubește, la fel de mult cum o iubim și noi pe ea. Îmi place să cred că Raluca nu voia să-i aducă pe copii față în față cu noi de fapt, ci pe noi față în față cu acest sat, cu acești oameni și cu acești copii.
Cred că, în fiecare an, îi îndeplinim visul Ralucăi. Cred că reușim să facem ceea ce facem pentru că știm că ea e acolo și ne ajută. Anul acesta, familia Ralucăi, unii dintre oamenii minunați care mi-au ieșit în cale, a înființat Asociația Paulina pentru Educație, o personalitate juridică menită să ne ajute în organizarea celei de-a treia ediții a Școlii de Vară Paulina. Pentru că, la fel ca în fiecare an, vorbim de un efort logistic și financiar în satul Sâncel: cei 150 de copii primesc atât un kit educațional și un tricou, cât și o masă caldă pe zi. La fel și facilitatorii. Avem nevoie de resurse administrative și, în fond, de bani.
Avem trei căi prin care vrem să strângem fonduri anul acesta. Sigla Școlii de Vară Paulina, inima galbenă, a inspirat-o pe Veronica Soare să creeze un caleidoscop și o broșă inima oglindă. Vă las aici fotografii și vă asigur că prin achiziționarea unuia dintre aceste două produse, sprijini proiectul Școlii de Vară Paulina. Poți comanda aceste produse dând click chiar aici. Cea de a treia cale constă într-o donație în contul Asociației Paulina pentru Educație. Cu o donație de 200 de lei, noi reușim să acoperim costul participării unui copil din Sâncel pe toată perioada Școlii de Vară. Datele corespunzătoare donației sunt următoarele: Asociația Paulina pentru Educație, CIF: 47804950 și IBAN: RO36 BTRL RONC RT06 7014 6401.
Nu îmi doresc să vă cer bani în nume personal și nici nu voi face asta vreodată. Dar dacă ai simțit la un moment dat că ceea ce am scris aici, a avut sens pentru tine, ți-a plăcut și te-ai bucurat, sau poate te-a ajutat în drumul tău, mi-ar face o adevărată bucurie să știu că ai ajutat proiectul Școlii de Vară Paulina de la Sâncel. Este unul din evenimentele pentru care voluntariez și la care țin cel mai mult. Și mă bucură că pot să ofer înapoi unui sat care mie, personal, mi-a oferit foarte multe. Îți mulțumesc profund și recunoscător.
de la Raluca luate :)
Multe recomandări mi-a făcut Raluca de-a lungul timpului. Și am onoarea să le dau mai departe:
muzica celor de la Eyedrops, formația ei preferată. Melodia mea preferată de la ei, chiar aici;
pasiunea pentru muzica celor de la Mumford & Sons, pe care am descoperit târziu că o avem în comun;
cărțile lui Pascal Bruckner. Mie mi-a plăcut tare romanul său autobiografic, Fiul cel Bun;
metoda Brain-Based-Learning, de avut în vedere atunci când credem că în fața noastră stau cutii goale pe care trebuie să le umplem (o prostie!)
toată dragostea ei pentru Portugalia, pentru Lisabona și pentru pasteis de nata, adică cele mai bune prăjituri din lumea asta;
cafeaua de la El Padre, aceeași cafenea la care mai merg și eu, din cartierul bucureștean care ne-a fost amândurora casă;
să continui să le arăt oamenilor că sunt frumoși, vorbă care mi-a devenit mantră și pe care sper că reușesc să o duc la îndeplinire.
în loc de concluzie
Mulțumesc că m-ai citit și astăzi. Mă bucură gândul că mai am fix șapte scrisori de trimis până împlinesc 21 de ani și că această călătorie o parcurgem împreună. Școala de Vară Paulina este gândul predominant din mintea mea acum, iar eu știu foarte bine că să povestești este un act de iubire.
Pe marți :)